Muzica s-a exprimat prin percuție la Ateneul tecucean

 Ateneu Pelin Tecuci (1)Sâmbătă, 31 martie 2018, la Ateneul Fundaţiei Pelin a avut loc o nouă manifestare culturală. De această dată invitați au fost percuționiștii Lucian Maxim și Alexandru Anastasiu. Din prezentarea făcută chiar de ei, am aflat că cei doi fac parte din Orchestra Națională Radio și sunt la Tecuci pentru că efectuează un turneu prin mai multe orașe din țară.

Se spune că percuţie înseamnă sunete care se realizează în urma unor mișcări sau loviri de obiecte. Dacă există instrumente de suflat unde sunetul iese în urma unor suflări, vioara ne redă sunetul în urma îmbinării dintre arcuș și  corzile viorii, vom obține sunetele în urma unor mișcări și loviri de diferite obiecte.  În continuare, aflăm faptul că muzica poate fi o imitare a naturii, multe sunete făcând trimitere la anumite fenomene naturale cum ar fi furtuna, tunetul sau chiar ploaia. După ce am ascultat piese de M. Santamaria, M. Jackson și alți compozitori, am audiat și piese realizate chiar de cei doi percuţionişti, Lucian Maxim și Alexandru Anastasiu. Apoi, au urmat și recitaluri individuale, pentru a ne arata ce știe să facă fiecare, la vibrafon şi percuţie.

 Ateneu Pelin Tecuci (6)În program, am ascultat și o frumoasă pledoarie în care se face o interesantă paralelă între muzică și arhitectură, unde improvizația poate face legătură între fragmente muzicale tot așa cum pilonii sunt montați pentru a da o oarecare rezistență. Ne-au fost prezentate și anumite piese de percuție cu proveniență japoneză, tamburina găsită mai mult în muzica din Africa, America dar acum și în Europa, castanietele, specifice folclorului muzical spaniol dar și o piesă de percuţie  intitulată Guiro, cu proveniență din Sudul Americii.

Ateneu Pelin Tecuci (3)Alexandru Anastasiu a prezentat apoi o piesă ce o dorește a fi o frumoasă poveste de vacantă. După ce am aflat că cei doi percuţionisti sunt din zona Dobrogei, ne-au prezentat o piesă interpretată de o trupă din anul 1960, chiar în faţa președintelui SUA. A urmat o altă frumoasă piesă cu imitarea unei ploi de vară, o ploaie scurtă dar foarte puternică.

Spre final, cei doi percuţionişti, care locuiesc acum în Bucureștiul foarte aglomerat, nu puteau  rata ocazia de a transpune în muzică tumultul vieții bucureștene, cu unii din locuitorii capitalei cât se poate de grăbiți și alții enervant de calmi.

A fost un interesant spectacol, o adevărată poveste cu legătura dintre ritm, armonie și muzică bună.

Felicitări organizatorilor acestui frumos eveniment!

 

 

Iancu Aizic

 

Publicitate